Coca-Cola, Microsoft, BMW – Sunt cateva nume cunoscute pe tot mapamondul, altfel spus branduri de succes. Ce face diferenta dintre un mare brand si un “no name” ?
Sa presupunem ca langa un restaurant McDonald’s din Baicoi, nea Ilie deschide un restaurant pe care il manageriaza eficient,ii face reclama buna si toate cele. Prin absurd la McIlie’s produsele sunt mai gustoase, mai proaspete si mai ieftine decat la McDonald’s. Cu toate astea este evident ca McDonald’s o sa aiba mai multi clienti decat nea Ilie, care dealtfel are sanse mari sa intre si in faliment.
Multi spun ca aleg brandurile de renume din pricina increderii pe care o confera numele, pe principiu nume = calitate, dar dupa cum am demonstrat mai sus de multe ori cade varianta asta. Atunci de ce au atat succes?
Uite un alt exemplu. Mie imi plac foarte mult marcile japoneze cand e vorba de masini. As alege oricand o Honda Legend in defavoarea unui E-Class, sau o Mazda 6 in locul unui BMW Seria 5. Bineinteles ca eu sunt un specimen aparte, majoritatea alegand brandul, respectiv Mercedes sau BMW.
Este vorba de imaginea de lider pe care marcile de renume au grija sa ne-o induca. Imagine care de multe ori e falsa, dar nu conteaza, noi stim ca marca X are cel mai bun produs in X domeniu. De ce sa trebuiasca sa platesc eu franciza la Fornetti ca sa imi deschid o patiserie? Pentru ca numele Fornetti vinde, evident. Dar n-ar fi mai bine sa imi fac eu propriile retete pateuri si sa le vand “fara nume”? Poate ca imi ies mai bune ca ale lor… Pai sansele sa am succes ca anonim se apropie de zero, asa ca decartez j’de mii la Fornetti sa-mi merga bine. Cel care are cel mai mult de pierdut din afacerea asta fiind clientul, pentru ca da banii pe ceva ce nu ii foloseste, din aia 3 lei pe care ii plateste pentru produs 50 bani costand numele.
Sa mai zic de hainele cu logouri ca hArmani, sPuma sau Niche imprimate in locuri cat mai vizibile?

